povestire

durerea a fost cea care l-a trezit.  o durere ascutita, in josul burtii. visase ca-l doare burta si ca-si palpa fiecare organ incercand sa afle care era cauza. visasee ca -si bagase mana in propriul pantec si cotrobaia printre tesuturi, la fel cum ai incerca pe pipaite sa gasesti un obiect intr-o sacosa. la fel cum isi cauta nevasta-sa cheile in geanta, in fata usii, cu mana pana la cot palpitand, cu dintii stransi si cu privirea intr-o parte; ca si cum lipsa contactului vizual i-ar ascuti simturile si ar creste sensibilitatea mainii iscoada, bagata in geanta. la fel si el, in vis, isi cauta cu mana prin burta, apucand ba de un mat, ba de un rinichi, apasand prostata, prinzand intre degete subtirelul fir al unuia dintre uretere, ca pe  firul de la undita, pe care il incerca tot asa, inainte sa lanseze.
in cele din urma a parasit visul si a constientizat durerea.  a deschis ochii si a ascultat linistea din casa. s-a intors pe spate, sugandu-si burta sa vada daca il doare. cancer, a fost primul gand care i-a trecut prin minte.  de colon, ca taica-sau.  desi batranul nu-si amintea sa se fi plans de vreo durere inainte de a i se pune diagnosticul. ii spusese lui de altfel Profesorul, ca dupa 45 de ani va trebui sa inceapa monitorizarea.  si uite ca mai avea putin si implinea 48 si nu facuse nimic.
simti un  fior. inima a inceput sa-i bata cu putere, ca un ciocan inchis pe dinauntrul toracelui.  isi simtea venele gatului pulsand si i se incalzeau urechile.  se inmuia, se disipa, isi pierdea limitele. nu-si mai simtea parca nici mainile, nici picioarele, nu stia unde incepea si unde se termina.  moarte. simtea nevoia sa-si umple plamanii cu aer si sa fuga, sa strige, sa scape. atac de panica.
in intuneric a incercat sa se controleze. ce-i spusese psiholoaga? sa respire intr-o punga de hartie. de parca o punga de hartie este cel mai obisnuit lucru sa-l tii pe noptiera langa tine. a gemut de frustrare. sau de durere, sau de amandoua.  nevasta-sa s- a foit nitel si fara sa se trezeasca, obisnuita cu  emanatiile sale vocale nocturne, a intins mana si l-a mangaiat pe cot. atingerea a functionat ca de fiecare data. intr-un fel, contactul , desi cunoscut si asteptat a reusit sa-l distraga.  moartea s-a indepartat, tot atat de brusc cum aparuse. inima a inceput sa-si domoleasca ritmul si odata cu aceasta si celelalte simptome s-au stins. numai durerea, nu.
nu stia de ce, de fiecare data cand avea o suferinta, oricat de neinsemnata ar fi fost, primul sau gand mergea catre cancer.  frica de cancer ca frica de sine. de pierderea controlului.  nu credea. simtea ca-i este frica de moarte, pur si simplu, iar cancerul pentru el asta insemna: moarte. singuratate.
ofta!
stia ca daca ar fi fost treaza ea i-ar fi dat un medicament. un no-spa, sau un altul, cu un nume mai greu de pronuntat, o increngatura de consoane pe care  nu reusea niciodata sa o rosteasca corect.
nu stia unde se afla medicamentele si, chiar daca ar fi stiut,il injunghia burta prea tare ca sa se ridice, sa paseasca prin apartamentul rece, sa caute si sa ia pilula. incerca sa-si schimbe pozitia si sa se roage. mai mersese chestia asta si altadata, cand a dorit sa scape de un gand. se rugase, intr-un fel nestructurat, caci nu stia nici o rugaciune, dar eficient. nu-si amintea care era exact situatia, ce-i ramasese in minte fusese numai rezultatul final.  se ruga in gand, sigur fiind ca Dumnezeu il aude, nu foarte convins, pentru ca el, in fond, nici nu credea in Dumnezeu. dar, cum pastila salvatoare nu avea la dispozitie, se hotarase ca nu are ce sa strice daca se adresa in gand Lui.  nici nu stia daca era o rugaciune ceea ce gandea el in clipele acelea, era mai degraba un dialog mental cu cineva necunoscut, poate determinant sau numai martor al suferintei sale. de fapt isi marturisea frica de moarte, dar numai in fata  lui Dumnezeu, martor de incredere, caci u erau sanse ca El sa apara intr-o zi si sa deconspire ceea ce i s-a spus.

ce spui dupa 17 ani de casnicie? dar dupa 22 de ani de viata comuna? dupa ce aduni momente si amintiri. fericire si frustrare, rasete si nervi, nervi, nervi! dragoste. dragostea dureaza doi ani? degeaba, fiziologia amorului nu ma convinge; poate sexul dureaza doi ani. dragostea inseamna sa rezistam impreuna, sa trecem prin certuri si crize si sa ne regasim razand si placandu- ne aceleasi lucruri. sa si " divortam" din cand in cand, e adevarat, mai rar in ultimii ani ( oare divortul e ruda cu pasiunea?) sa conducem masina cu doua volane si ea totusi sa mearga drept si sa-si atinga tinta. sa avem incredere. sa ne fie inca dor unul de celalalt. si sa nu mancam inghetata singuri. La Multi Ani, M!

n-am mai scris pe blog. m-am ratacit. am uitat. m-am resemnat.
trebuie sa- mi pot face timp.
trebuie!

Am petrecut o dimineata minunata. Mi-am amintit de prietenii buni, buni si pentru mine si buni ei, in esenta. Tind sa uit oameni. Ma pierd in viata mea si rareori mai folosesc telefonul. Iar de intalnit cu cei semnificativi....
Mi-am petrecut dimineata cu o prietena. Uitasem cat de frumoasa poate fi.
Multumesc, Andreea!

amsterdam